S-au liniștit durerile, fricile care erau atât de prezente în mine. Am fost ajutată să înțeleg că până acum trăisem într-o colivie atât de strâmtă, fiind fidelă unei povești de viață care-mi furase, cu voia mea, bucuria de a fi și libertatea de a acționa întru nevoile mele. Condusă în acest punct, datorită iubirii și instrumentelor de lucru utilizate, în genere, datorită întregului demers terapeutic, am ales să nu mai cred în povestea împovărătoare. Cât de eliberator! Acum ajunsă la nivelul „eu sunt”, îmi dau voie să am curajul de a trăi viața care mă bucură. Și pentru înfăptuirea acestui lucru, a fost nevoie să mă aflu în tabără – spațiul în care s-a lucrat atât de profund și asumat – și de unde am plecat cu o restructurare a schemelor mele cognitive și cu o liniște lăuntrică de mare preț. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru prezența mea în tabără.