Tabăra acesta a fost plină de maturitate. A fost etapa culesului. Am înflorit, ne-am copt, iar acum culegem roadele lucrării interioare de până acum. Am simțit că ați simțit că suntem pregătite pentru o nouă etapă și că ne-ați încurajat puternic, pas cu pas, să vedem asta, și să nu ne blocăm singure într-o poveste care de fapt nici nu mai este despre noi, cele de acum, ci poate fi lăsată în spate, cu grație, pentru a primi ceva nou, a construi ceva nou, Acum, în Prezent. Am simțit foarte tare că ne-ați luat un fel de preș invizibil de sub picioare, ne-ați lansat în aer ca să realizăm că putem zbura, și să căpătăm încredere în zborul nostru, în puterea noastră. Să ne-o luăm în mâini, să o vedem, să o simțim. Ne-ați dat curaj, încredere, optimism. S-a creat o ancoră foarte puternică; simt că ați creat-o în primul rând dumneavoastră, dar și grupul; adică noi, fiecare fată/ femeie din grup, a contribuit la crearea ei. Dez-identificarea de roluri și aruncarea vechii povești a fost o mare mare eliberare și conștientizare a cine suntem de fapt. Am învățat că putem face echipă cu Dumnezeu, că puteam co-crea împreună cu El. Astfel, puterea de a crede că se poate și că putem visa infinit, și că ne putem dori infinit, s-a născut, sau s-a întărit.