Și mi-a spus atunci:
cercetează-ți inima!
Am scos conștiincioasă din teacă
Paloșul minții
Și am început să dau cu el
În dreapta și-n stânga
Căutând să pătrund mișelește
În ea
Dar s-a frânt în bucăți.
Privesc uimită
La mintea mea,
Apărătorul meu
De nădejde
S-a sfărâmat
La poarta inimii.
Cine o să îmi deschidă?
Cum s-o cercetez?
L-am rugat pe el
Să m-ajute
Și să-mi arate
Ce-i în inima mea
Spre mirare,
N-am primit decât tăcere.
Cristina Sturzu 