Articole, Poezie, Religie

Fariseu contemporan

Am iubit

cât am putut

crezând că ai nevoie

să-ți fac pe plac.

N-am mâncat,

n-am băut,

dându-le altora.

N-am răpit,

n-am furat,

n-am înșelat.

Nu sunt ca alții,

care fac acestea.

Atunci,

de ce sufăr?

Barent Fabritius, The Pharisee and The Tax Collector
Dutch, 1661 Amsterdam, Rijksmuseum

2 gânduri despre „Fariseu contemporan”

  1. Buna Cristina.
    E foarte înțeleaptă întrebarea: E o intrebare pe care multă lume o adresează lui Dumnezeu.
    Gandind in profunzime, am inteles ca tot ce vine spre mine e spre dezvoltarea mea, in calatoria pe Pamant….
    Foarte important este cum interpretez suferința, cum o accept?
    A venit ca o vindecare a sufletului meu?
    Mai intai m-am razvratit…m-am certat cu Dumnezeu, am simtit ca m-a parasit, mi-a trebuit timp să diger suferinta..poate chiar ani…am reactionat….abia după ce am acceptat si rugăciunea mea a fost timp de 2 ani….Doamne, facă-se voia Ta, Voia Ta să fie Doamne în toate, nu a mea!……..începand de azi eu doar sunt…cine sunt? Un instrument al Tău, sunt creatia Ta…si atunci sufletul s-a asezat. Apoi au aparut alte intrebari…in ce m-am transformat? Nu imi mai doresc nimic? Nu mai am planuri? Si…cum sa las viata sa curgă????
    Am invatat sa accept dualitatea…si binele si raul …si sa răman centrată in mine, in Dumnezeu, …si tot așa am inteles că toată viata am de invătat. Asa că Totul este Foarte bine, Dumnezeu stie mai bine! Este un apelativ dintr-o istorioară .
    Si uite asa cautand ani la rand, iti dai seama că Dumnezeu este in toate depinde din ce unghi privesti ceea ce ti se intampla!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru gând, Maria. E o întrebare care apare mai devreme sau mai târziu în mintea tuturor.

      Apreciază

Lasă un comentariu