Arhive categorie: Seminarii

Proiect: Fericire

Dacă vrei să ai o viață fericită, leag-o de un scop, nu de oameni sau lucruri.

– Albert Einstein

Cine vrea să fie fericit?

Mai întâi, am avut nevoie să trec de capcana „răului din lume”. M-am gândit mult dacă să deschid sau nu acest topic, deoarece trăim într-un context ambiguu, instabil și plin de greutăți. Apoi am zis: „Dă-l încolo!” A fost oare vreo perioadă în care să existe vreo certitudine pe lumea asta, alta decât aceea a morții și a decadenței? Vorbim despre epoci „mai bune”, dar uităm că atunci când eram în acele perioade trăiam aceeași stare de „ce greu e!”

Tendința de a ne centra pe necazuri nu este totuși ceva neobișnuit. De altfel, ține chiar de abilitățile noastre de supraviețuire. În epoca de piatră atenția la orice stimul ca potențial pericol era esențială pentru conservarea vieții proprii și a tribului. În literatura de specialitate se vorbește chiar despre un bias al negativității. A venit însă Mântuitorul Iisus Hristos și a zis „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (In. 16, 33). Iar la apostolul Pavel găsim „Bucurați-vă pururea!” (I Tes. 5, 16). Asta arată că suntem dotați totuși cu niște mecanisme care ne ajută să fim fericiți indiferent de context.

Cercetătorii din domeniul neuro-psihologiei pozitive și-au pus problema dacă oamenii mai fericiți au tendința de a vedea viața „cu lentile roz” și implicit de a fi mai puțin vigilenți cu privire la pericole sau de a le minimaliza. Observații asupra activității creierului unor oameni cotați mai „fericiți” și a altora cu niveluri mai scăzute de fericire confruntați experimental cu aceleași situații periculoase au arătat că nivelul de vigilență este similar. Concluzia acestora a fost că oamenii mai fericiți nu sunt naivi sau orbi la negativitate, ci mai degrabă răspund adaptativ, recunoscând atât lucrurile bune din viață, cât și pe cele rele.

De la filosofii antici la cercetătorii actuali din psihologia pozitivă și neuroștiințe, preocuparea de a descoperi alchimia fericirii a fost o constantă a umanității.

Elementele de bază ar fi mișcarea, odihna și starea de împlinire, de satisfacție a lucrului bine făcut.
Cu privire la mișcare, există multe studii care arată o legătură între activitatea fizică moderată și indicii de fericire subiectivă mai ales când există și un scop asociat exercițiilor. Același lucru s-a observat și în cercetările privitoare la odihnă. Cei ai căror somn este mai ordonat, neîntrerupt și de calitate au scoruri mai ridicate la indicii de fericire. În ce privește împlinirea scopurilor, studii realizate pe elevi și studenți au arătat că cei care au un nivel de împlinire mai ridicat sunt mai fericiți.

Fericirea este ca un mușchi ce are nevoie să fie antrenat. Este nevoie de o rutină în care să-ți aduci aminte că ai decis să fii fericit și să faci acei pași mici, dar necesari pentru asta. Am întâlnit situații în care mi s-a spus „Cum, doar atât? Glumești!” Nu glumesc. Persistența în hotărârea de a fi fericit este una din cheile ei. Trezvia de a te autoobserva.

Acestea sunt doar câteva elemente de bază care contribuie la starea noastră de fericire. Mai multe veți afla și exersa în întâlnirile noastre de vineri seara, de la seminarul de recunoștință. Pentru că da, un alt ingredient principal al fericirii este recunoștința.

Când: 16, 23 și 30 octombrie, 2020, de la 18.00 la 21.00

Unde: Bld. Carol I, nr. 4, et. 1, cam 110

Cu cine: Cristina Sturzu

Preț: 450 toate întâlnirile

După cum știți, întâlniri experiențiale, intimitate, împărtășire, bucurie.

Ca de obicei, înscrierile se pot face sunând sau trimițând mesaj whatsapp la 0723689345

Vă aștept cu drag

Seminar: Relații cu sens

M-am căsătorit toamna. În fiecare an folosesc aniversarea noastră ca prilej pentru a evalua apropierea față de scopul meu pentru căsnicie: acela de a avea o relație extraordinară, o relație cu sens, în care am folosit obstacolele doar ca trepte ce mă duc mai aproape de Țelul meu, în care m-am bucurat de binecuvântări și am învățat să iubesc mai mult. În care mă întreb cum e să fii căsătorit cu mine și dacă sunt soția care îmi doresc și mi-ar plăcea să fiu. În această toamnă, te invit la împreună cercetare. Îți voi împărtăși grila pe care o folosesc și eu pentru urmărirea acestui scop. Te aștept cu drag.

Poți veni și dacă nu ești acum într-o relație. Vei afla despre o realitate la care poate nu te-ai gândit și care a contribuit la desfacerea relațiilor anterioare, dar va avea un aport la formarea și consolidarea viitoarei relații.

Întâlnirea va avea loc sâmbătă, 26 septembrie, între orele 10.00-13.00. Pentru rezolvarea detaliilor administrative, accesul în cabinet va fi la 9.45.

Facilitator: Cristina Sturzu, Consilier pentru dezvoltare personală individuală, de cuplu și familie

Contribuție: 150 lei/persoană la seminar sau prin virament în avans în contul: Sturzu Elena Cristina Pfa, IBAN cont: RO16RNCB0178165174800001, in RON, Banca Comerciala Romana S.A., Cod SWIFT:RNCBROBU
Dacă vei aduce un/o prieten/-ă, partener de cuplu contribuția va fi 125 lei pentru fiecare dintre voi.

Locația: Bld. Carol I, nr. 4, Et. 1, cam 110

Înscrieri: mesaj privat pe Facebook sau la telefon/whatsapp 0723689345.

Tabăra „Pridvoarele liniștii” 27-30 august 2020

Tabăra „Dimensiunile ființei” îi invită pe participanți să se conecteze cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, într-o aliniere a minții și a inimii.

Anul acesta, „Dimensiunile ființei” 3.0 s-a orientat către viitor. În lumea în care starea de incertiturine a devenit mai acută ca urmare a experienței planetare Covid-19 am simțit că este nevoie de o reactualizare a perspectivei de viață. Așa încât, în această tabără ne-am bine ancorat în noi înșine, amintindu-ne și valorizând resursele personale și cele externe de care ne putem lega, dar nu am rămas acolo, ci ne-am lansat spre viitor. Ne-am dat voie (poate după multă vreme!) să ne aducem aminte de visele și proiecțiile noastre din copilărie sau, de ce nu, să visăm un drum nou, pe care am făcut deja câțiva pași de lansare.

Domeniile au fost diferite: relații, carieră, alte aspecte ale îmbunătățirii calității vieții. Ne-am bucurat de câteva zile de iubire, acceptare, împărtășire și speranță.

Și pentru că orice cronică are și mărturii, iată câteva gânduri de la participante:

***

„Tabăra acesta a fost plină de maturitate. A fost etapa culesului. Am înflorit, ne-am copt, iar acum culegem roadele lucrării interioare de până acum. Am simțit că ați simțit că suntem pregătite pentru o nouă etapă și că ne-ați încurajat puternic, pas cu pas, să vedem asta, și să nu ne blocăm singure într-o poveste care de fapt nici nu mai este despre noi, cele de acum, ci poate fi lăsată în spate, cu grație, pentru a primi ceva nou, a construi ceva nou, Acum, în Prezent. Am simțit foarte tare că ne-ați luat un fel de preș invizibil de sub picioare, ne-ați lansat în aer ca să realizăm că putem zbura, și să căpătăm încredere în zborul nostru, în puterea noastră. Să ne-o luăm în mâini, să o vedem, să o simțim. Ne-ați dat curaj, încredere, optimism. S-a creat o ancoră foarte puternică; simt că ați creat-o în primul rând dumneavoastră, dar și grupul; adică noi, fiecare fată/ femeie din grup, a contribuit la crearea ei. Dez-identificarea de roluri și aruncarea vechii povești a fost o mare mare eliberare și conștientizare a cine suntem de fapt. Am învățat că putem face echipă cu Dumnezeu, că puteam co-crea împreună cu El. Astfel, puterea de a crede că se poate și că putem visa infinit, și că ne putem dori infinit, s-a născut, sau s-a întărit.” (Elena)

***

„Am pășit cu nerăbdare și entuzism într-o nouă tabără ce avea să mă poarte în câteva pridvoare ale liniștii. Recunosc, mă așteptam după acest titlu să avem activități cât mai puțin ”zgomotoase” și mișcătoare. Însă, abia după ce se mai zguduie pământul interior, se reașază liniștea și afli cum să intri într-un astfel de pridvor. Din prima seară, am trăit cele descrise mai sus și am dat voie să se cutremure în mine tot ce are nevoie de o astfel de mișcare. Nu-i lucru simplu deloc, însă când o ai alături pe dna Cristina, până și astfel de cutremure îți oferă o nădejde că toate-s cu folos. M-am ”dezbrăcat” rând pe rând de cele pe care le-am primit de-a lungul vieții, tipare, credințe, etichete, păreri, dureri, rumegări, sinapse. Le-am privit, le-am arătat, le-am scris, le-am pus la picioarele Domnului și le-am dat drumul. Am cules din experiența fiecarui suflet ce și-a deschis inima acestei lucrări, ne-am conectat împreună la rugăciune, reflecții, vise, natură, resurse în care nu credeam și căi pe care nu știam că putem merge. ”Dezbrăcarea sau dezgolirea” a adus cu sine o conștientizare adâncă: Eu Sunt. De aici am pornit pe cu totul o altă cale, îndrumată prin exerciții și reflecții, dând astfel voie, să se reașeze clipă de clipă, un început bun în viața mea. Început pe care l-am scris, l-am proiectat, l-am visat, l-am plamadit, l-am pictat, l-am simțit și pe care acum îl trăiesc, îl scriu, îl visez, îl simt și îl iubesc. Deși am mai trecut prin două tabere cu dna Cristina și fiecare și-a pus amprenta vizibil și faptic asupra mea, aceasta parcă le-a cuprins pe toate, parcă m-a cuprins mai pe dinăuntru și pe dinafară. De fapt, nu e un ”parcă”, ci e o realitate. Azi îmi cântă inima a bucurie pentru că eu sunt, visez, am voie, am resurse, pot, acum e veșnicia, sunt iubită, merit și mereu o iau de la început!” (Oana)

***

„S-au liniștit durerile, fricile care erau atât de prezente în mine. Am fost ajutată să înțeleg că până acum trăisem într-o colivie atât de strâmtă, fiind fidelă unei povești de viață care-mi furase, cu voia mea, bucuria de a fi și libertatea de a acționa întru nevoile mele. Condusă în acest punct, datorită iubirii și instrumentelor de lucru utilizate, în genere, datorită întregului demers terapeutic, am ales să nu mai cred în povestea împovărătoare. Cât de eliberator! Acum ajunsă la nivelul „eu sunt”, îmi dau voie să am curajul de a trăi viața care mă bucură. Și pentru înfăptuirea acestui lucru, a fost nevoie să mă aflu în tabără –  spațiul în care s-a lucrat atât de profund și asumat –  și de unde am plecat cu o restructurare a schemelor mele cognitive și cu o liniște lăuntrică de mare preț. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru prezența mea în tabără.” (Mădălina)

***

„M-am bucurat foarte mult că m-am putut deschide, nu am simțit teama că voi fi judecată, a fost un mediu securizant, liniștit. Am primit să-mi văd povestea dar am ales să trăiesc altceva în care cred, acum chiar cred că se poate, la câte exemple am auzit la participantele în tabără si chiar la dvs. Am început să văd viața ,,mai în roz”, să-mi dau voie să fiu bucuroasă și împlinită în ceea ce fac. Îndrăznesc să-mi văd viața mai frumoasă și să o pot împărtăși și altora. Încerc să-mi amintesc ce-mi face inima să cânte și să pun în aplicare. Am simțit mai multă hotărâre pt a lua unele decizii pe care le amânasem demult și parcă mai multă poftă de viață.
Mi-a plăcut mult abordarea dvs, m-am putut deschide cu încredere, mult calm și siguranță, o perpectivă la care nu ma așteptam, faptul că L-ați făcut prezent pe Hristos în tot și toate și ni L-ați adus mai aproape.” (Cristina)

***

„Tabăra a fost o gură de aer proaspăt, m- a încărcat pozitiv cu bucurie și speranță. Foartă inspirată îmbinarea psihoterapiei cu învățăturile creștine! Cadrul creat, energia grupului, ghidajul oferit, au fost mai mult decât terapeutice pentru suflet.
Cu ce am rămas?
Pot alege să- mi trăiesc frumos viața, să caut acele lucruri care îmi fac inima să cânte, pot greși (fără să ma judec aspru) . Îmi dau voie sa fiu blândă și iubitoare cu mine și cu ceilalți. Nu e nevoie să-mi port toate greutățile pe umeri, le pot lăsa în mâinile Domnului.” (Oana)

Preambul de seminar: Apropiere și individualitate în relațiile de cuplu

Au rămas privindu-se unul pe altul. Întrebarea plutea între ei: „Oare când am încetat să ne mai distrăm unul cu celălalt?” Nu au reușit să răspundă. Își aduc aminte că era o vreme când abia așteptau să adoarmă copiii ca să profite de acel timp doar pentru ei. Își aduc aminte că erau în stare să stea zile întregi în casă, fără a fi nevoie de nicio distracție exterioară, și aveau de ce râde și cu ce se distra de dimineață până seara. Se aveau unul pe celălalt. Dar când s-au terminat astea, nu își mai aduc aminte. Da, s-au întâmplat multe, grele, însă trecerea spre starea aceea de a fi străini a fost atât de insesizabilă, încât nu și-au dat seama de ea. „Am crezut că ești acolo… nu m-am mai gândit la tine… M-am centrat pe greutățile pe care le aveam cu serviciul, pe jonglatul prin programul încărcat, încât să le fac pe toate… Chiar nu m-am mai gândit la tine, la noi…”

Stau pe scaune, în fața mea, într-o ultimă tentativă de a preîntâmpina divorțul. Ce s-a întâmplat a fost grav și nu poate fi depășit altfel… Doar dacă poate fi totuși depășit.

***

Se ajunge și aici în căsnicie. Cam ca la toate lucrurile grave, rele, trăim senzația aceea de derealizare. Da, am mai auzit la unii, la alții, poate chiar apropiați. Însă, când realmente ajungem aici, o perioadă suntem scufundați într-o stranie stare de ireal. „Lucrul acesta nu mi se poate întâmpla mie.” Mai încolo, încep întrebările. Cum am ajuns aici? Spuneam că noi „vom avea grijă”, sau că „avem resurse pentru toată viața!”. Și e adevărat. Resursele sunt acolo. Doar că am uitat să le accesăm, pentru că am uitat de celălalt, am uitat de „Noi”.

despartire
Photo by Courtney Clayton on Unsplash

Dar e obligatoriu să ajungem aici? Specialiștii spun că există momente de criză profundă ale căsniciei (pe parcursul unei căsnicii de lungă durată, care are timp să treacă prin toate etapele, se va trece prin minimum patru mari crize ale relației). Deci greutățile apar la toată lumea. Întrebarea e cât de mari vor fi daunele și dacă există vreo posibilitate nu neapărat să le eviți, cât să le depășești cu grație, într-o înțelegere mai adâncă a vieții. Și dacă poți face ceva spre a te pregăti pentru întâmpinarea lor. Pentru că nu o dată am auzit de la cei care vin la consilierea de cuplu în situații de criză că „nu ne-a învățat nimeni”.

Dacă ar fi să delimitez un spațiu al activităților de grup pe care le desfășor în cadrul seminariilor „Căsătorie cu Sens”, aș spune că ele se adresează tocmai perioadelor din afara crizelor. Perioadele de relativă liniște, în care pare că „nu sunt probleme majore”, dar „sigur, ne mai certăm și noi și mai ales ce tare mă deranjează că uită să anunțe că întârzie, iar eu îl aștept cu masa, dar știu, astea sunt normale”. Perioadele de acalmie când, preocupați de sarcinile corespunzătoare rolurilor mai presante – serviciu, copii, școală – dacă nu suntem atenți, ajungem încet, pe nesimțite, să uităm de „noi”. Momentele de pace, în care poți „învăța”, în așa fel încât să nu fie nevoie să spui „nu m-a învățat nimeni”.

Aceste seminarii sunt pentru participanți sesiuni de conștientizare a momentului la care  se află pe drumul propriei căsnicii. Sunt sesiuni de updatare. Sesiuni de reamintire a motivelor pentru care s-au căsătorit. Sunt prilejuri de a vedea că nu sunt „singurii” care trec prin ce trec. Sunt seminarii de restart. Desfășurate într-un mediu securizat și cald, în grupuri mici, întâlnirile noastre devin prilej de reafirmare a angajamentului față de persoana cu care ne-am căsătorit, de căsnincie, de iubire.

Iar în această lună, un nou seminar pentru persoane căsătorite:

Relații cu sens 24 februarie

 

 

Individualitate, adică egoism?

 

Trebuie să recunosc, am primit întrebări cu privire la titlul seminarului din această vineri: Cum adică, „individualitate”? Nu intrăm într-o relație și pentru a nu mai fi singuri? Nu e normal tocmai să renunțăm la individualitatea noastră, pentru a putea fi cu celălalt? Nu ne duce acest lucru – individualitatea – spre egoism, spre lipsă de asumare a relației? M-a bucurat că s-a stârnit curiozitatea. Dar în același timp, mi-a dat de gândit. M-a pus în fața faptului că, atunci când ne imaginăm o relație, ne raportăm mai mult la perioada ei de început, când e normal să existe o anume fuziune între coupleparteneri. Ne lăsăm cumva presetați (poate) de literatură/filme care se preocupă în special de lucrurile mai mult sau mai puțin problematice, cum ar fi, spre exemplu, felul în care s-a ajuns la o relație, caz în care filmul/cartea se termină la „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, ori, alte exemple, situația în care cuplul căsătorit se confruntă cu probleme majore de tipul infertilității, bolilor grele, ajungând până la situația divorțului. De ca și cum viața ar fi constituită doar din evenimente excepționale. Și da, pentru că suntem fascinați de excepțional, undeva e firesc să căutăm (și să se producă, în consecință) astfel de creații. Dar cum se trăiește viața de zi-cu-zi, viața aceea obișnuită, în așa fel încât să-ți și placă? Care sunt resursele care o fac „interesantă” în normalitatea ei? Aici, lucrurile se împart cumva dramatic. Există cupluri care consideră că viața „se duce”, „se târâie” așa cum e. Nu ai ce să ceri mai mult: „sănătate să fie! – le auzi spunând – restul, le ducem noi”. Entuziasm? Plăcere? Satisfacția vieții? „O să ne simțim bine în concediu!”, „Ei, nu e timp de astea!”. Nu credem că am putea trăi o viață care să ne placă într-adevăr. Acesta este „normalul”. Alte cupluri, în extrema cealaltă, dacă nu mai simt excepționalul adus de persoana iubită, au tendința de a abandona relația într-un fel sau altul, dacă nu în altă relație, în literatură/cinematografie ori în problemele altora, mai grave ca ale noastre.

În subiectul zonei acesteia a normalității mai mult sau mai puțin suportabile se înscrie întâlnirea despre individualitate și apropiere pe care v-o propun pentru această zi de vineri, 14 februarie. Mai sunt câteva locuri, așa încât vă mai puteți înscrie!

Informații, aici: https://elenacristina.net/2020/02/05/seminar-despre-apropiere-si-individualitate-in-relatiile-de-cuplu/

Seminar: Despre apropiere și individualitate în relațiile de cuplu

Relații cu sens 14 februarieSeminar „Relații cu sens” 1/2020
Despre apropiere și individualitate în relațiile de cuplu
–––––––––––
„Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,

Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,

Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.” (Khalil Gibran)

Ne-am dorit relația ideală. Așa părea, inițial. Încet, încet, parcă am început să nu mai încăpem unul de celălalt. Și deși eram unul în sufletul celuilalt, ne-am simțit tot mai străini. În loc de apropierea visată, aproape că am ajuns indiferenți unul față de celălalt. Sună cunoscut?

Khalil Gibran însumează în câteva versuri unul dintre secretele inteligenței relaționale: păstrarea individualității în cuplu. Pentru că, alături de apropiere, aceasta este o condiție absolut necesară pentru înflorirea relației. Te invit să explorăm împreună această perspectivă și să vedem cum anume poate ea să-ți arate acel detaliu care va duce legătura voastră în direcția pe care ți-o dorești.

Îți propun acest seminar experiențial de ziua îndrăgostiților. Poți veni împreună cu partenerul/-a, dăruindu-vă în felul acesta un cadou special: timp petrecut împreună, prilej pentru deschidere și cunoaștere reciprocă, învățare în comun.

Poți veni și dacă nu ești acum într-o relație. Vei afla despre o realitate la care poate nu te-ai gândit și care a contribuit la desfacerea relațiilor anterioare, dar va avea un aport la formarea și consolidarea viitoarei relații.

Întâlnirea va avea loc vineri, 14 februarie, între orele 18.00-21.00. Pentru rezolvarea detaliilor administrative, accesul în cabinet va fi la 17.45.

Facilitator: Cristina Sturzu, Consilier pentru dezvoltare personală individuală, de cuplu și familie

Contribuție: 100 lei/persoană la seminar sau prin virament în avans în contul: Sturzu Elena Cristina Pfa, IBAN cont: RO16RNCB0178165174800001, in RON, Banca Comerciala Romana S.A., Cod SWIFT:RNCBROBU
Dacă vei aduce un/o prieten/-ă, contribuția va fi 80 lei pentru fiecare dintre voi.

Locația: Bld. Carol I, nr. 4, Et. 1

Înscrieri: mesaj privat pe Facebook sau la telefon/whatsapp 0723689345.

Seminar: Încărcătura invizibilă a schimbării

Benjamin Franklin spunea că moartea și taxele sunt singurele despre care se poate afirma că sunt sigure. Însă, la fel de sigură este schimbarea. O realitate atât de comună și cunoscută, dar care (încă) te sperie, iar această frică te împiedică să evoluezi, să atingi un anume nivel de performanță sau o relație așa cum ți-o dorești.
Ai decis că situația nu mai poate continua așa. Ai hotărât cum să o schimbi. Ai făcut câțiva pași în direcția dorită. Dar, stai! Un panou invizibil te împiedică să mergi mai departe. Fire insesizabile te țin ca într-o pânză de păianjen. O senzație stranie de amenințare te ține paralizat… O cunoști, o recunoști. E starea de blocaj familiară.
Oricum ai simți experiența blocajului, te aștept să discutăm despre el în seminarul de dezvoltare personală:

invisible charge

„Încărcătura invizibilă a schimbării”

Împreună, vom lucra pentru a descoperi și gestiona:

  • – Ciclul vulnerabilității și al fricii
  • – Piedicile ca resursă materială
  • – Frica de reușită și eșec
  • – Timpul de aur și schimbarea

Facilitator: Cristina Sturzu

Când? 31 ianuarie – 2 februarie 2020 (12 ore)

  • 31 ianuarie: 18.00 – 21.00
  • 1 februarie: 10.00 – 17.00 (cu o pauză de 45 min. pentru prânz)
  • 2 februarie: 14.00 – 17.00

Unde? Bd. Carol I, Clădirea Habitat, corp A, etaj 1, cam 110

Cât? Contribuția este de 360 ron

Pentru înscrieri, aștept un mesaj privat pe Facebook sau la telefon 0723689345

Seminar: Cel mai bun an

tinerete cu sens 2019

Sfârșitul de an este o perioadă de bilanț, de apreciere și de asumare. Dar e și timpul de lansare către un nou început. În acest seminar, vom pregăti împreună debutul anului ce vine. În consecință întâlnirile pe care ți le propun sunt gândite să te ajute să-ți structurezi clar cele mai importante aspecte ale vieții tale, atât interioare (aspirații, creativitate, dezvoltare), cât și exterioare (relații, limite, manifestare).

În cele 12 ore împărțite în 4 sesiuni ale seminarului…

Vom fi atenți la noi înșine, la ce am experimentat în anul care se încheie.

  • Care au fost piedicile pe care le-am întâlnit și cum (nu) le-am escaladat.
  • Care au fost atu-urile care ne-au propulsat.
  • Care au fost limitele care ne-au încetinit.

Apoi, vom pregăti terenul anului 2020.

  • Formularea unor obiective semnificative și congruente (personale, profesionale și relaționale).
  • Demascarea fricilor care le-ar împiedica realizarea.
  • Cunoașterea resurselor care ne vor ajuta să le îndeplinim.

Te aștept pe parcursul a 4 săptămâni, în datele:

  • luni, 25 noiembrie, 2019
  • miercuri, 4 decembrie, 2019
  • luni, 9 decembrie, 2019
  • luni, 16 decembrie, 2019

Între orele 18.00-21.00

Contribuție:

120 lei/întâlnire

Dacă vei aduce un/o prieten/-ă, contribuția va fi 110 lei/întâlnire pentru fiecare dintre voi.

Dacă dorești să achiți toate cele 4 întâlniri odată, contribuția va fi de 450 ron.

Locația: CEX, Str. Vovideniei, 12 – Iasi

Pentru înscrieri, aștept un mesaj privat pe Facebook sau la telefon 0723689345.

O tabără de înflorire

Tabăra „Dimensiunile ființei” îi invită pe participanți să se conecteze cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, într-o aliniere a minții și a inimii.

Tabăra acestei veri 2.0, s-a desfășurat sub numele „Înflorire” și a pornit inițial ca o provocare pentru mine: o prietenă mi-a spus „anul acesta să faci o tabără despre ce vrei tu, doar să se refere la înflorire.” Nu prea îmi stătea gândul la tabără în acel moment, prinsă în tot felul de lucruri. Sincer, chiar mă gândeam la odihna bine-meritată, după o primă jumătate de an destul de plină.

Dar nu trece multă vreme și altcineva de departe mă sună că anul acesta vrea și ea să vină. O fi vreun semn, îmi zic. Dacă găsesc  timp, o fac. M-am decis repede, pentru că a treia persoană m-a întrebat când va fi. Ok, să demarăm pregătirile.

În scurt timp, afișul a fost gata:

Tabarainflorire

Și locurile s-au ocupat destul de repede, încât deja așteptam și eu cu nerăbdare întâlnirea verii 2019.

„Înflorire” a fost provocarea pe care le-am adresat-o participantelor. O invitație la aducere aminte, la redescoperire.

S-au regăsit în trăsături ale femeii biblice: Eva, Estera, Rut, Priscilla, Fotini, Marta, Miriam, Suzana, Sarra, Rebeca și Ana, unsprezece avataruri pentru unsprezece femei.

S-au ajutat de culoare, de lut, de mișcare pentru a simți, a primi, pentru a-și lăsa creativitatea să se manifeste.

Și pentru că înflorirea nu e deplină în absența  masculinului, am discutat pe câteva idei de potențare a trăsăturilor specifice: înfrânare, nemișcare, forță… pentru a aminti doar câteva dintre ele.

Am (re)cunoscut niște femei minunate! M-am bucurat împreună cu ele de lucrurile pe care prezența și deschiderea lor le-au scos la iveală. M-am bucurat de comuniunea care s-a născut între ele, de împărtășirea tainei prieteniei.

Câteva zile de lucru intens, în care am râs, am plâns, ne-am întristat, ne-am bucurat… în care ne-am orientat spre viitor fără a omite trecutul, dar folosindu-l ca pământ reavăn ce ne permite înflorirea. Zile în care ne-am cunoscut și ne-am promis să ne reîntâlnim, de ce nu, la un seminar viitor.