Știi să fii asertiv?

Se vorbește despre asertivitate și despre dorința de a învăța să comunici asertiv. În cabinet vin uneori clienți care îmi cer să-i ajut înspre asta, aducând ca și argument de comportament asertiv „îndrăzneala” partenerului. Celălalt este „îndrăzneț”, știe să-și impună punctul de vedere. Sau: știe „să pună piciorul în prag”, deci este asertiv. Mi-aș dori să fiu și eu așa.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

Asertivitatea presupune o atitudine referitoare atât la comportament, cât și la comunicare. Ea descrie tendința unei persoane de a răspunde în anumite situații interpersonale, mai mult sau mai puțin congruent cu ceea ce simte sau gândește. (Connelly & Rotella, 1991). Cele mai multe definiții ale asertivității se referă la exprimarea relativ directă și onestă a nevoilor, scopurilor și sentimentelor într-o manieră care nu încalcă drepturile altora.

Lazarus (1973) a identificat patru componente ale tiparului de răspuns asertiv, menționând că lipsa asertivității se manifestă prin lipsa oricărei dintre cele patru abilități:

  1. abilitatea de a spune nu
  2. abilitatea de a cere o favoare
  3. abilitatea de a exprima sentimente atât pozitive, cât și negative
  4. abilitatea de a iniția, continua și încheia o conversație.

Lange și Jakubowski (1976) menționau că asertivitatea presupune respect de sine, fără încălcarea drepturilor celorlalți. În schimb, non-asertivitatea poate încălca drepturile personale sau ale celorlalți.

Când e vorba despre sine, non-asertivitatea e manifestată prin eșecul de a-și exprima gândurile și sentimentele, permițând celorlalți să nu ia în considerare sau să profite de acea persoană (stilul pasiv). Persoana al cărei stil e pasivitatea cedează la toate solicitările și acceptă să urmeze decizii sau acțiuni cu care nu e de acord: pune pe primul loc a-i mulțumi pe ceilalți și a fi plăcută. Totuși, ceea ce obține sunt sentimente de neputință și incapacitatea de a face schimbări. Reprimarea propriilor dorințe poate duce la sentimente de iritare și frustrare. Efectul: comportamentul pasiv poate include a se plânge, a încerca să-i convingă prin pe alții să facă anumite lucruri („Nu mă pricep deloc, tu ești așa de priceput!”). Aceasta duce la sentimente negative și la ceilalți, care percep comportamentul pasiv ca fiind obositor și contradictoriu.

La celălalt capăt (agresiv), persoana își va apăra drepturile personale și își va exprima gândurile ori sentimentele, dar fără a lua în considerare drepturile și sentimentele celorlalți, având astfel un comportament deseori abuziv. Persoana cu un comportament agresiv va trece peste ceilalți, exprimând solicitările ca și comenzi („Fă acest lucru, indiferent ce crezi despre asta!”). Acest stil de relaționare provoacă sentimente negative în ceilalți și deseori având efectul de a fi respins sau neîmplinit. Deseori, un individ care are comportament agresiv va ajunge frustrat sau izolat. Autorii amintiți arată că ceea ce determină cu precădere comportamentul non-asertiv este frica de dezaprobarea socială.

Asertivitatea ca răspuns echilibrat

Asertivitatea poate fi înțeleasă ca stil relațional aflat la mijlocul celor două extreme: pasiv și agresiv (Linehan, 2014; Butler & Hope, 1995). Ea include atât comportamente verbale, cât și non-verbale.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

Atunci când folosește comunicarea verbală asertivă, o persoană este capabilă:

  • să descrie situația curentă,
  • să exprime nevoile și dorințele,
  • să ia în calcul perspectiva celeilalte persoane,
  • să-și reafirme propriile scopuri și
  • să se gândească la un compromis reciproc care e posibil să aducă o rezolvare.

Comunicarea non-verbală asertivă presupune:

  • adoptarea unei posturi încrezătoare,
  • un ton al vocii clar și calm și
  • folosirea contactului vizual direct, în special atunci când se face o solicitare sau un refuz.
  • În plus, ascultarea activă previne stilul relațional să devină agresiv.

Cum să devii mai asertiv?

Vestea bună e că asertivitatea poate fi educată. Cum? Iată câteva idei de la Lucio Buffalmano.

1. Acumulează o serie de credințe asertive

Accțiunile urmează credințelor și stărilor emoționale, așa încât în primul rând ar fi de lucrat la credințe. E important să crezi că ai voie să greșești, ai voie să exprimi opinii contrare majorității, că meriți să „stai în picioare pentru tine”, să fii demn/ă, e ok să spui „nu” etc.

2. Îmbunătățește-ți sistemul de valori

Valori de calitate sunt cele ca:

  • Spun adevărul și aștept să mi se spună adevărul
  • Nu profit de alții și nu permit ca alții să profite de mine
  • Caut să aduc valoare celorlalți și aștept același lucru de la ei
  • Respect timpul celorlați și pe al meu (și aștept ca ceilalți să mi-l respecte)

Aceste valori te mută automat către o atitudine mai asertivă în viață.

3. Cunoaște ce vrei:
  1. Ce vrei să realizezi: când știi la ce vrei să spui „da”, vei ști și la ce să spui „nu”. Și cu cât ești mai convins/ă cu privire la ce vrei să realizezi, cu atât îți va fi mai ușor să spui „nu”
  2. Ce îți place și apreciezi: atunci când știi ce îți place, știi ce îți lipsește și știi ce să ceri.
  3. Valorile tale: ce îți e confortabil să faci și ce nu, bazându-te pe valorile tale?
4. Învață tehnici de asertivitate și susține-te să fii mai asertiv

 Câteva idei:

  1. Exprimă-ți preocupările: mai ales când nu ești sigur/ă dacă să vorbești
  2. Îndrăznește să fii contra: mai ales dacă nu ai fost rebel/ă în adolescență
  3. Fă ceva asertiv care te sperie: cere o mărire de salariu sau poartă o discuție dificilă.

Repetă!

4.2. Fii consecvent/ă!

Oamenii sunt obișnuiți să te comporți într-un anume fel. Dacă ai fost întotdeauna pasiv și acum începi să fii asertiv, ei pot fi debusolați în fața atitudinii tale. Dar ei trebuie să se adapteze la tine asertiv/ă, nu tu să rămâi cum erai. Tu te dezvolți, așa încât nu abandona!

4.3 Ia în considerare să începi schimbarea cu o singură persoană / context pe rând

Trecând de la pasiv la agresiv va schimba relațiile, iar respectivele persoane „te vor vrea înapoi”. Pentru unele persoane, această schimbare poate fi copleșitoare, așa încât a lua câte o relație pe rând poate fi o idee foarte bună. Dacă ți se pare prea greu, începe cu relația cea mai ușoară. De asemenea, dacă aveai comportament pasiv peste tot, începe cu zona cea mai critică.

5. Premiază-te pentru asertivitate

Cea mai bună modalitate pentru a face ca asertivitatea „să se prindă” este a te aprecia pentru ce ai reușit. De fiecare dată când te porți mai asertiv, felicită-te!

SUCCES!

Referințe:

  • https://thepowermoves.com/assertiveness/
  • Butler, G., & Hope, T. (1995). Manage Your Mind: The Mental Fitness Guide. Oxford University Press.
  • Lange, A.J., & Jakubowski, P. (1976). Responsible assertive behavior: Cognitive/ behavioral procedures for trainers. Champaign, IL: Research Press.
  • Lazarus, A.A. (1973). On assertive behavior: A brief note. Behavior Therapy, 4,697-699.
  • Linehan, M. (2014). DBT Skills training manual. Guilford Publications.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s